Discovering Reads

Pentru că este ultima zi a lunii ianuarie mi-am zis să fac bilanțul cărților pe care am reușit deja să le citesc în acest an. O listă cu mult mai puține titluri decât mi-aș fi dorit, marea majoritate a cărora le-am citit în cele câteva zile libere de la început de an. 

Să vedem ce cărți am reușit să citesc: 

Spre far de Virginia Woolf

Mi-e greu să spun despre ce anume este această carte. Este o carte în care este importantă nu atât acțiunea ci reacțiile și senzațiile personajelor la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Este vorba despre relațiile interumane, despre aspirațiile fiecăruia dintre noi. La baza poveștii stă dorința de a împlini un vis și realizarea faptului că, de fapt, acesta devine lipsit de sens atunci când este atins. Virginia Woolf ne arată că fiecare om este pus în situația de a înfrunta greutățile vieții și că fiecare depășește durerile în modul său. 

Sâmbătă de Ian McEwan

Povestea unui medic neurochirurg, prins în rutină, care este bântuit de propriile sale temeri și frustări. Îngrozit de situația politică din țară, de starea lumii în care trăiește el și în care trăim noi toți, stă mereu cu frica zilei de mâine. Într-o zi însă, este nevoit să-și învingă aceste temeri. Toate fricile sale devin minore atunci când se întâlnește cu pericole reale. Și doar atunci când reușește să depășească aceste pericole revine iarăși la viața sa calmă de odinioară.

Mai multe aflați aici.

Dacă aș rămâne de Gayle Forman

Istoria aceasta m-a frapat extrem de mult. Genul de poveste care te pune pe gânduri și te face să te gândești la toate lucrurile bune pe care le ai în viață și pentru care merită să fii recunoscător. Este o poveste care ne zice că viața este imprevizibilă și că în orice moment poate să fie dată peste cap. 

O carte despre puterea de a găsi forțe și de a lupta chiar și atunci când pare că nu mai ai pentru ce să lupți. Povestea frumoasă a unei iubiri care învinge moartea.

Recenzia mea o puteți citi aici.
Titlul acestui roman este cât se poate de sugestiv. Povestea câtorva generații ale unei familii care par să fie sortiți să repete greșelile pe care le-au făcut și strămoșii lor. După cum am spus anterior, Marquez reușește să ne trezească sentimentul de singurătate și neputință cu ajutorul eroilor cărții sale, care, deși sunt mereu înconjurați de cei apropiați se simt singuri și neînțeleși.

A doua încercare de a citi într-un final Un veac de singurătate a decurs cu succes. Și nu pot să redau cât de bucuroasă am fost când am ajuns la ultima pagină. În primul rând pentru că am reușit totuși să duc până la capăt lectura acesteia. Nu-mi place să las cărțile nefinisate. (Nu de alta da poate s-or supăra). În al doilea rând, pentru că spre finalul lecturii am realizat că țin în mâini o adevărată capodoperă.

Trebuie să recunosc că Sâmbătă nu este una din cele mai bune cărți ale autorului și-mi este destul de greu să fac o recenzie pentru aceasta. Și cu toate că întotdeauna este greu să fii obiectiv când este vorba despre carți, părerea mea devine cu atât mai subiectivă cu cât chiar îmi place de acest scriitor nonconformist.

Henry Perowne este un medic neurochirurg care trăiește o stare permanentă de neliniște căruia nu-i poate găsi motivele. Nimic din viața sa nu pare a fi cauza acestei tulburări emoționale. Căci duce viața unui om fericit. Este recunoscut ca un medic de succes, petrece lângă soția sa clipe minunate, chiar dacă sunt mai rare decât și-ar fi dorit din cauza programului încărcat al ambilor. Cei doi copii ai săi merg cu pași siguri în viața adultă, urmându-și visurile sale.

De mult timp tot văd diverse provocări, liste cu cărți de citit care apar ici-colo pe net. Niciodată nu am atras atenție la astfel de liste. În mare parte din cauză că sunt genul de om impulsiv, care se lasă mereu purtat de valuri. La mine pofta vine mâncând citind. Niciodată nu știu care carte va fi următoarea pe care o voi lua în mână. Am citit o recenzie interesantă, am auzit pe cineva vorbind despre o carte și gata... Am și început să o citesc. 

Dar fiindcă suntem la început de an și pentru că e perioda când toată lumea obișnuiește să-și înainteze diverse rezoluții pe care o să le urmeze, iată-mă și pe mine cu o provocare de toată regula. Ce mai... Poate o să devin și eu un pic mai disciplinată.

Ce faci atunci când viața ta este dată peste cap? Te trezești într-o dimineață, stai la o cafea cu familia, te bucuri de clipele petrecute cu cei dragi, faci planuri de viitor.

Însă toate aceste lucruri banale se naruiesc într-o clipă. O clipă - și nimic nu va mai fi exact cum a fost...

Mia este o tânără de șaptesprezece ani care datorită perseverenței și dragostei mari pentru violoncel este pe cale să fie admisă la studii la prestigioasa școală de arte Julliard. Are un prieten - Adam, care este și el un muzician și cântă într-o trupă rock. Are o familie fericită în care găsește mereu sprijin.

Dar într-o zi nefastă, când ea și familia mergeau în vizită la niște prieteni, s-a întâmplat inevitabilul - un accident de mașină.

Familiarizarea mea cu opera Virginiei Woolf a început anume cu această carte.

Nu știam mai nimic despre autoare și nici despre stilul său specific de a scrie. Și trebuie să recunosc că la începutul cărții am fost de multe ori tentată să las baltă lectura acesteia pentru „zile mai bune”, zile în care chiar o să am dispoziția necesară pentru a pătrunde în sensul ei. Mă bucur totuși că am avut răbdarea să mai răsfoiesc câteva pagini căci lectura acesteia m-a cucerit la propriu. 

Pentru cei care așteaptă de la carte acțiune, vin să vă dezămagesc. Nu este vorba despre descrierea unei frumoase călătorii spre far.
Este vorba despre o călătorie spirituală, o evoluție a spiritului uman, a percepției  de sine.