Familiarizarea mea cu opera Virginiei Woolf a început anume cu această carte.
Nu știam mai nimic despre autoare și nici despre stilul său specific de a scrie. Și trebuie să recunosc că la începutul cărții am fost de multe ori tentată să las baltă lectura acesteia pentru „zile mai bune”, zile în care chiar o să am dispoziția necesară pentru a pătrunde în sensul ei. Mă bucur totuși că am avut răbdarea să mai răsfoiesc câteva pagini căci lectura acesteia m-a cucerit la propriu.
Pentru cei care așteaptă de la carte acțiune, vin să vă dezămagesc. Nu este vorba despre descrierea unei frumoase călătorii spre far.
Este vorba despre o călătorie spirituală, o evoluție a spiritului uman, a percepției de sine.
Este vorba despre o călătorie spirituală, o evoluție a spiritului uman, a percepției de sine.
Este destul de greu să ajungi să citești o bună parte din carte ca să înțelegi că stupoare că de fapt încă nu s-a întâmplat nimic, că de fapt nici măcar nu înțelegi cine și ce gândește. Vrei nu vrei îți pui întrebarea: Ce? Și așa o să fie până la final?
De fapt, cartea este introspecție în lumea interioară o personajelor. Cititorul îl va descoperi încetul cu încetul pe fiecare în parte, va pătrunde în sufletele acestora facând naveta în amalgamul de stări și gânduri. În plus, toate aceste mici descopeririri, vor fi asemeni unor străfulgerări, căci autoarea sare de la descrierea unui personaj la altul cu viteza luminii.
De fapt, cartea este introspecție în lumea interioară o personajelor. Cititorul îl va descoperi încetul cu încetul pe fiecare în parte, va pătrunde în sufletele acestora facând naveta în amalgamul de stări și gânduri. În plus, toate aceste mici descopeririri, vor fi asemeni unor străfulgerări, căci autoarea sare de la descrierea unui personaj la altul cu viteza luminii.
Este o descriere a relațiilor dintre oameni, a relației dintre soț și soție, părinți și copii. O culegere de gânduri despre cât suntem noi de diferiți, despre faptul că fiecare este absorbit de propriile stări și emoții pe care nu le poate împărtăși cu nimeni și care sunt ascunse în străfundul creaturii noastre. Este o carte despre aspirații, dorință de creștere spirtuală și modalitatea în care această creșetere este atinsă. Virginia Woolf ne învață că în viață nu toate dorințele se împlinesc, că pierderile și dezămăgirile se țin mână de mână cu bucuriile și plăcerile vieții.
Și că într-un final fiecare suntem puși în situația de a le depăși, fiecare în felul său. Chiar dacă aceasta înseamnă că atunci îți atingi obiectivul realizezi că acesta nu mai are însemnătate, caci:
„Marea revelaţie nu vine, poate, niciodată. În schimb, e înlocuită de mici miracole zilnice, iluminări, chibrite aprinse pe neaşteptate în beznă.”
O lectură dificilă, în care te pierzi cu desăvârșire, dar care are fermecul său și devine greu să lași cartea din mâini.
Și că într-un final fiecare suntem puși în situația de a le depăși, fiecare în felul său. Chiar dacă aceasta înseamnă că atunci îți atingi obiectivul realizezi că acesta nu mai are însemnătate, caci:
„Marea revelaţie nu vine, poate, niciodată. În schimb, e înlocuită de mici miracole zilnice, iluminări, chibrite aprinse pe neaşteptate în beznă.”
O lectură dificilă, în care te pierzi cu desăvârșire, dar care are fermecul său și devine greu să lași cartea din mâini.
0 comentarii